DozaDePoezie

3 Iulie 2011

Exuvii pe duşumea

Filed under: Atac de cord,Erotism,Poezii — maskirovka @ 06:13

Exuvii pe covor

notă: aceste exuvii nu se spală, se culeg!
*
sub tălpile tale este şi casa mea/ trupul meu/ oraşul/ cârdul de îngeri care mă-nsoţeşte/ caietul cu prăpăstii/ m-am mutat aici de ceva vreme/ trebuie doar să luminez între coaste
*
pe dinlăuntrul tău se joacă o piesă de teatru/ eu sunt deasupra îngerilor/ de ce sunt eu mereu deasupra îngerilor? de ce îmi dai mereu rolul acesta greu cu sfori şi potcoave?
*
pielea ta este un adăpost/ aici mi-am adus hrană/ tuburi cu oxigen/ pe mama/ câteva amintiri de când eram mică şi purtam breton/ răspunsul la tot ce căutam e aici/ aş merge desculţă
*
când mă întind pe pieptul tău este ca şi cum m-aş întinde pe o foaie albă/ niciodată nu ştiu ce mi se va întâmpla/ totul este la fel de alb/ la fel de adânc/ mereu găsesc ceva nou de făcut/ ceva nou de ascuns
*
am naufragiat în tine/ mi-e imposibil să mai continui călătoria/ braţele mi s-au prins de pielea ta/ unghiile au intrat în carne/ sângele nu se mai distinge al cui e/ pe trupul cui se scurge/ şi mă scufund/ şi mă scufund/ într-o apă de botez
*
nu sunt mai înaltă de 1,65/ am aripile atrofiate încă de la naştere/ crescute cumva în povestea fetiţei care am fost/ nu am nici claviculă/ de care în mod firesc s-ar putea coase măcar o zbatere artificială/ mă hrănesc din larva ta/ şi duc o viaţă nocturnă prin oraşul camuflat în liană
*
trupul tău s-a albit/ e un fel de sertar în care se ascund manuscrise/ noaptea foile luminează/ pâna la tine/ pâna la tine şi arhanghelii mor
*
şi pentru că ţi-am promis că în noaptea asta nu dorm/ am să-mi pun foaia albă la sân ca pe un copil mic/ trebuie doar să taci/ acolo în oraşul tău să nu pâlpâie nimic/ nici inima ta/ nici vreo reclamă publicitară/ alăptatul e un fenomen care se petrece sub tălpi/ ţi-ar prinde bine şi ţie /după care tu ai adormi/ da/ sigur tu vei adormi
*
am atâtea să-ţi spun/ mai ales dimineaţa când îmbrac altă piele/ alt rând de oase mi se repune din mers/ atunci ştiu că eu am rămas demult în urma mea/ aşa desculţă/ cu părul răvăşit/ o altă femeie ruptă din mine închide uşa/ aşteaptă să vadă ce am de gând/ azi cine sunt/ locul cui îl iau
*
vreau un loc numai al meu/ să mă deşir cât vreau/ nimeni să nu mă vadă cum cobor seara din mine şi merg goală prin cameră/ locul acesta trebuie să fie un fotoliu comod cu o măsuţă alături/ cu pixuri/ geamuri mate şi o fântână cât mai adâcă în care să privesc când tu pleci de-acasă/ să aibă colonii de flamingo/ să-mi ţină de cald/ un soare minuscul cât să încapă pe cheia uşii
*
spatele tău este o fâşie biblică pentru care femeile-şi părăsesc propriul trup/ copiii/ toate astea la un loc şi-o hartă a copilăriei marcată cu săgeţi de aceeaşi culoare/ un traseu alpin care întotdeuna duce la un loc cald
*
e ziua mea şi mi-aş dori un nume/ un balon propulsat cu poveşti în care să călătoresc deasupra pieptului tău/ de acolo de sus să pari mult mai copil/ mult mai încăpător
*
pielea mea este o hârtie otrăvitoare/ o bancnotă uzată/ suvenir dintr-o ţară în care nu am fost niciodată/ o poţi transforma într-un medalion sau într-un înger schilod de pus la gât
*
ne-am despărţit de mai bine de o săptămână şi încă facem dragoste/ patul e vraişte toată ziua/ toată noaptea/ mă uit la el dintr-un colţ ca la un film de Oscar/ cu becurile stinse/ telefonul pe silent/ fiecare secvenţă se derulează mm cu mm pe trup/ comunicăm printr-un lichid liturgic/ doar împreună inventăm acest sânge rar/ e luni dimineaţa/ draperiile sunt încă trase/ scrumiera plină de ţigări/ uneori mă cheamă Carmen

Exuvii pe duşumea
*
ştiu să aştept/ pot aştepta ani de zile/ fără raţiuni/ fără vise/ mă pot îmbolnăvi/ mă pot reface/ pot fi afectată de sindromul alice în ţara minunilor/ coridoarele vor fi mai lungi/ mai subţiri/ voi îmbătrâni/ dar asta nu afectează trupul pe care-l caut să dorm în el/ dimineaţa asta îşi pune picioarele de bronz pe gâtul tău ca o femeie de bronz ce tocmai a născut un copil cu plete de aur/ ştiu să aştept/ pot aştepta ani de zile/ 7.02 ies din piele doar pentru tine

*
corpul meu nu are caste/ oricând creierul poate fi vagin şi vaginul creier/ tălpile o vor lua razna sau vor rămâne cuminţi sub tine/ în timp ce-mi citeai din “Petit déjeuner avec Mick Jagger”/ la pagina 51 (ai o voce frumoasă) te-am oprit: “ştiu ce am de făcut în tren”
*
poezia în sandale cu toc stă sprijinită de geam/ toate luminile oraşului se înfig în ea
*
trăiesc într-o cutie de chibrituri unde oamenii mint/ dacă eram mai tânără găseam explicaţii de genul oamenii mici ţin soarele sub pleoape/ de acolo începe şi răsăritul/ dar mai ales apusul urcă pe şira spinării bolnăvicioas/ ca într-un film prost cu lesbiene când ştii de la început ce vor face
*
când îmi aranjeaz părul umerii tac/ strada mormăie în urma mea ceva într-o limbă anostă/ plină de praf/ pe lascăr catargiu sunt piste de biciclete/ indicatoare spre mine/ pielea azi e dintr-o hârtie permeabilă/ se trece destul de uşor prin ea/ la capătul căreia miriştea ia foc
*
am partea mea de vină/ odată am iubit un elefant de sticlă/ prin burta lui se vedeau ochi de copii/ cirezile de versuri cum se adăpau fericite/ lângă copita lui era mereu carnaval
*
fericirea este o cioară pe sârma electrică/ iarna la bucureşti ciorile aveau oră fixă când treceau pe deasupra pieţei romane/ le priveam de la geam năucă într-un zgomot discret/ sobru/ ceros/ dimineaţa aluneca pe geam ca o floare de gheaţă/ mâinile tale la fel
*
camera mea este un fel de spital de nebuni/ litere sparte pe duşumea/ sângerez o copilărie cu bicicletă verde/ scurm în tavan plictiseala mâinilor/ ţipete de nuc/ lanterne pentru căutat ciuperci comestibile/ orgasmul se scurge din ochi
*
un bărbat îşi cauta un corp să doarmă în el/ o femeie se tratează de isterie cu un jet de apă între picioare/ o veioză se stinge/ se aprinde/ încă o sirenă/ peste o lună mă voi duce-n ţara minunilor/ cu o valiză bej şi un pachet de cafea/ cardamon coffee
*
anul aceasta aş vrea să fiu cadoul de ziua ta/ să bată la uşă o femeie cu solzi de mătase/ cu o trenă subţire purtată de îngeri liliputani/ să deschizi mirat/ deodată să vezi o pădure de trestii/ să-mi faci loc numai mie printre pereţii aşteptărilor tale/ să motivezi că nu ai sală de dans în camara ta pentru îngeri liliputani şi atunci şi atunci vom fi doar noi doi/ ai să mă îmbrăţişezi uşor printre coaste/ solzii de mătase vor cădea şi de sub mine te va izbi peste frunte acea femeie la care visai să fie cadoul de ziua ta
*
tu mă întrebi: „eu ce sunt, insectă sau galaxie”/ în ambele cazuri eşti bun de disecat/ de pus pe masa de aluminiu/ cu mâinile şi picioarele prinse în cătuşe de metal/ ţi se va perfora ulitmul „te iubesc” care saliva pe limbă şi pe care nu mi l-ai spus/ aşa se întâmplă când haita nu e haită
*
sexul meu e o floare de mac
*
ar fi multe de lepădat/ aş decoji o portocală/ degetele s-ar umezi/ cu mâna dreaptă mănânc/ cu stânga tastez poemul cu aruncarea mingilor de la etaj/ asta aş lepăda prima dată/ rândul de mingi colorate care-mi acoperă pielea
*
apa din cadă/ cele cinci pixuri stricate/ carcasele de la cd-uri/ metafora aia verde de la geam care pândeşte ca o pisică ce scriu eu aici ascunsă după copaci/ întorc laptopul/ privrea ei fosforescentă trece prin zidul din piept/ flora microbiană de pe cuvinte/ prelungitorul de vise/ cel care doarme pe gresie/ aerul din cameră/ suita preclasică/ deşeuri/ maluri de lac/ malurile lacului lala/ iar aerul din cameră/ e 7.18 parcă mă trezesc
*
ce voi face dacă într-o zi marea va seca şi peştii vor veni pe uscat/ le vor creşte picioare/ în loc de icre vor avea manuscrise/ manuscrisele nu dor/ peştii nici atât/ ce voi face dacă într-o zi uscatul va fi inundat de apă/ în burta mea un pui de delfin va semăna cu tine
*
ce ştii tu despre moarte/ habar nu ai/ îţi spun eu/ cu 15 ani de singurătate cronică înfiptă în ficat/ dacă-mi lustruieşti cuvintele sexul meu devine o fereastră/ te poţi rezema pe coate să priveşti îndelung turmele de îngeri cum se duc la culcare
*
astăzi soarele răsare dintre sânii mei de bronz/ dimineaţa îşi pune picioarele de bronz pe gâtul tău ca o femeie de bronz ce tocmai a născut un copil cu plete de aur
*
în faţa oglinzii dau târcoale unei muribunde/ văd tramvaiul 21/ roşu cu alb roşu cu alb/ cobor desculţă ca şi cum m-aş fi născut pe o şa de cal
*
nimic nu mai e ca înainte/ după ce ai plecat/ mi-a apărut pe umăr un semn/ nu se spală nici cu detergent pur/ nici cu seminţe de crini/ nici cu apă de ploaie/ nici cu sperma de pe frunte/ mă rog, de pe cuvinte
*
căştile pe urechi/eventual John Coltrane/ ştiu că te mai uiţi pe fereastră/ m-ai putea vedea chiar în pasagerul din faţa ta/ de aceea nu te sun/ şi dacă te-aş suna ţi-aş pune iar o mie de întrebări despre panglicile pe care trebuie să le tai în gară când ne vom îmbrăţişa
*
exact ca în poemul cu marchiza pleacă la ora 5/ aş cita versul dar trebuie să dau scroll şi pierd ideea/ prin urmare/ aici e furtună de nisip/ “cartea de nisip”/ muzica de nisip/ mâinile de nisip/ iubirea de nisip/ toate încap în corpul meu samsonite de nisip
*
când sunt cu tine în poziţia lotus în spatele tău se dărâmă toţi pereţii/ se aud herghelii cum trec pe la geam/ strigăte de ajutor/ oamenii sar de la etaj/ alţii se îneacă/ copiii mor în utere/ alarma oraşului porneşte/ pisicile îşi cară puii în gură/ taxiurile au preţ dublu/ nu te întorci nicio clipă/ doar pătrunzi/ pătrunzi şi mai mult/ te subţiezi/ te subţiezi ca un fum de ţigară dus în tavan/ cioburi, cioburi/ dimineaţa chipul meu e pe faţa ta/ vorbeşti ca mine/ faci aceleaşi gesturi/ mănânci cu piciorul pe scaun/ bei apă plată/ cauţi prin coşul de gunoi poemul scris pe punga de la farmacie
*
nu ştiu să desenez/ când iau o foia albă imaginea pe care o produc este la nivelul cortexului/ expoziţia la care vă invit este în creierul vostru/ ochiul nu percepe nicio culoare/ doar transmite cuvinte/ contrastul alb negru alb negru dă naştere la mii de culori/ cine transformă cuvintele în imagine? cortexul? mâna? creionul?

8 comentarii »

  1. nici nu stii cu cat patos te citesc. uneori am dubii i privinta sexului tau, dar mi-am zis ca nu asta conteaza atata timp cat ma acaparezi atat de profund. felicitari pt incarcatura pe care o pui in cuvinte!

    Comentariu de m — 3 Iulie 2011 @ 12:12 | Răspunde

  2. haha, si eu am dubii, floare de mac, marea azov. multumesc de comentariu, m-ai facut sa rad.

    Comentariu de maskirovka — 3 Iulie 2011 @ 12:28 | Răspunde

  3. foarte pline, bogate, voluptoase imaginile infatisate! poezia pozand in sandalele cu toc e excitanta, soarele de sub pleoape, si tot amestecul de raceala, pasiune, organicul din ele, umezeala sexului dar si a unei lumi murdare, decadente, cu totata isteria, mucegaiul si flora ei unica in care ne nastem si traim, in care se nasc aceste imagini, tramvaie si nu in cele din urma iluzia nisipului.

    Comentariu de Horia C — 7 Iulie 2011 @ 12:11 | Răspunde

  4. multumesc horia, de recomandat ar fi „exuvii pe covor”, in zilele urmatoare vor aparea.

    Comentariu de maskirovka — 7 Iulie 2011 @ 17:50 | Răspunde

  5. voi urmari. sunt mai greu de curatat de pe covor, dar cred ca ar fi interesante si pe pereti sau chiar pe tavan, desi suna mai improbabil, suprarealist!🙂

    Comentariu de Horia C — 8 Iulie 2011 @ 15:29 | Răspunde

  6. horia, am postat „exuvii pe covor” tot in acest text, sper să le depistezi cu uşurinţă, sunt la început.am citit „cu timpul la tâmplă” din „fereastra”, viziunea de ansamblu este bună, ai reuşit să menţii ideea.

    Comentariu de maskirovka — 8 Iulie 2011 @ 20:12 | Răspunde

  7. iți mulțumesc de aprecierea făcută, te invit să mai citești și celelalte texte de pe site, daca te atrag🙂 din păcate nu am postat prea multe.
    ți-am citit ”exuvii pe covor” și pot spune că și tu ai păstrat aceași atmosferă și spirit ca în „exuvii pe dușumea”, imaginile le egaleaza pe primele ca și intensitate, împreună alcătuiesc o experiență plăcuta, bogată. Cu toate acestea am observat caracterul mai personal, mai sentimental parcă, puțin melancolic, în rândurile postate acum, față de tonul puțin mai detașat, mai misterios, din ce ai postat prima dată. Așa am citit și înțeles eu!

    Inspirație și toate cele bune,
    Horia

    Comentariu de Horia C — 9 Iulie 2011 @ 18:58 | Răspunde

  8. poate mai sentimental.

    Comentariu de maskirovka — 9 Iulie 2011 @ 19:39 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: