DozaDePoezie

9 Mai 2011

Dama de treflă

Filed under: Dincolo de mine — maskirovka @ 13:15

Povestea cu îngerul păzitor este doar o poveste în care evadez la fel cum evadez în poezie, aici pot lua orice formă, nu mă constrânge nimeni, nimeni nu-mi interzice să întreb „ce faci astăzi”. Îngerul este un om, un om fictiv, căruia unii i-au pus aripi şi i-au atribuit puteri miraculoase de îngrijire, un fel de pansament, atunci când te tai la deget, el să vină repede să închidă rană, în cazul meu, el nu vine, nu am fişă la cabinetul lui. Aş putea face o convenţie, să semnez un contract cu el să vină când am nevoie, deşi eu ştiam că vine pur şi simplu, aşa cum venea iubirea ta odată, pe neaşteptate, mă lua de de mână şi mă săruta.
…este mult de atunci, aproape că mi-aş felia creierul ca să dau de povestea aia din gară, mi-aş pune la microscop celulele moarte prin care mai răzbate cât de cât lumina, aş căuta prin gunoaie cu beţigaşul ziua când ne-am văzut prima dată, ziua când ne-am văzut ultima dată, de fiecare dată apare un peron, o valiză cu fluturi, o mare iubire zboară şi ea printre ei, este mult de atunci, am dat de imaginea dintr-o dimineaţă când mă săruta pe peron, de mii de ori, pe unde apuca, pe faţa, pe glugă, pe ochi, nu conta că-mi atinge pielea sau hainele, conta că încă mai era cu mine şi dorea să profităm la maxim de ultimul moment, ce se alege din noi, ce se alege din geamul acela mat al trenului, ce se alege din alergatul tău după trenul în care mă aflam, o carte, un film, două vieţi moarte…
Viaţa mea a fost trăită de alţii, nici nu mi-am dat seama cum, ce mult s-au hrănit oamenii din ea, nu am fost decât o pungă plină cu alimente, eventual un ambalaj foarte frumos, acum însă îmi dau seama că eu nu consum viaţa nimănui, dimpotrivă moartea lui Ivan Ilici este şi moartea mea şi nu pentru că m-ar durea aceeşi coastă, pur şi simplu viaţa din căruciorul cu rotile are alt început, ea nu începe atunci când deschizi fereastra dimineaţa, începe mult mai devreme, de aceea voi trăi mai puţin, mă consum altfel, nu ard decât la temperaturi foarte mari, acolo unde în mod normal un om obişnuit moare, eu abia atunci încep să trăiesc. Mă privesc în oglindă şi-mi dau seama că mor. Iubirea este o atrocitate.

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: