DozaDePoezie

6 Ianuarie 2011

Poem scris cu pix roşu

Filed under: Poezii — maskirovka @ 05:43

tramvaiele sunt instrumente de scris
creioane bine ascuţite, perene
cu vârfurile date printr-un praf de tristeţe
special cumpărat de la farmacia din colţ
cu ele poţi scrie-n neştire
la orice oră din zi şi din noapte
acelaşi foşgăit de lumină
trece prin venele lucioase
şine care se-nvârtesc doar în mine
şi ele circulă, circulă
prin sângele meu
la orice oră din zi şi din noapte
tramvaiele ţine loc de iubit, de mătănii
la ele mă rog, le înduplec
ora 5 dimineaţa palpită ca o larvă
care iese din vid
doar ciorile pe sârma electrică
şi eu la un geam închipuit
călătoresc
călătoresc

Anunțuri

2 comentarii »

  1. Originala metafora, chiar nu ma gandisem la tramvaie vreoadata in felul asta, probabil de vina fiind si urbea mica-n care vietuiesc si licuricii astia lipsesc 🙂 Incerc sa fiu optimist, desi e tristete-n versurile tale, asa le simt…

    Comentariu de teonegura — 6 Ianuarie 2011 @ 12:41 | Răspunde

  2. nici eu nu traiesc intr-un oras cu tramvaie, dar mi-ar fi placut.

    Comentariu de maskirovka — 6 Ianuarie 2011 @ 19:33 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: