DozaDePoezie

10 Noiembrie 2010

Poemul din coşul de gunoi (varianta beta)

Filed under: Poezii — maskirovka @ 05:40
Tags: , , ,

Bucureştiul noaptea este o mangustă, scoate capul la pândă şi priveşte tot ce i se întâmplă în stomacul aurifer, femei elegante plutesc deasupra Ateneului cu pălăriile apretate, se rotesc, se rotesc prevestind întunericul până nu mai ştii dacă înălţarea asta în piaţa publică le face mai pescăruşi sau mai oameni, muzica curge prin vene ca un sânge infectat care nu-l pot dona nimănui, mi-ar plăcea să mă duc după ele, să le trag de umbrele, să râdem, să blocăm traficul, să ne distrăm ca nişte îngeri abia ieşiţi din ou

trage obloanele obosit, înjurat şi trist, cu hainele murdare se retrage-ntr-un colţ, no exit, no exit, greutate permisă 4 t, înălţime verticală 2,5 m, vom merge pe brânci ca la revoluţie spre scările de incendiu, mă aşeaz pe bordură să mă curăţ de copilul care nici azi nu a reuşit să se nască, el îşi linge rănile ca un câine ciobit, stăm amândoi cuminţi privindu-ne pe furiş, care mai de care cu coridoare mai lungi, mai arătoase, pe care să îţi petreci mult timp, un fel de expoziţii permanente de care uneori te plictiseşti, ne mai împrumutăm unul altuia căruciorul cu rotile, ne cărăm reciproc

trecătorii de pe Magheru se desprind de asflat şi se duc şi ei, se duc anapoda, se dau cu capul de ferestre vrând să-şi perfuzeze rădăcinile în poveşti mai frumoase, noaptea până şi cerşetorii îşi scot hainele scumpe de oameni trişti şi cu cât ziua trece irişii capătă altă formă, altă culoare verzuie, pregătiţi să vadă prin ziduri, prin scorţa copacilor, ascut ţăruşi, pun frunze grămadă, capcane pentru o bucată de întuneric mai luminoasă

Bucureştiul noaptea este un oraş prăbuşit, clădirile se retrag în propriile pivniţe ca nişte sâni canceroşi, supurează flori de mucegai, la lumină ies diverse forme de viaţă grăbite ca şi când muşuroiul de furnici poate fi inundat în orice clipă

îţi aminteşti cum am mers de mână în noaptea aia de august pe Calea Victoriei? din pământ ieşeau aburi de poezie şi noi treceam prin ei până gleznele ni se umezeau

eram singuri şi grăbiţi să ne desfacem la coaste de nasturii aceia la care privisem ore în şir pe terasă

Bucureştiul noaptea este un Château d’If peste care arunc o plasă de peşte să-l aduc la picioare, scotocesc prin mâl, scot la iveală bijuterii mici, atât de mici încât le-aş putea înghiţi, să nu spun nimănui

spre dimineaşă se strâng gunoaiele, măturăresele adună depresii, moartea prematură şi sticlele cu vin, pe sârmele de telegraf femeile încă fandează, pământul e din ce în ce mai aproape, spectacolul singurătăţii durează non-stop

un soare copilăros se întinde pe asfalt gata de sinucidere, Bucureştiul este o ambulanţă cu sirena pornită care trece pe roşu, în urma lui oameni cu mâinile în buzunare îşi văd de drum

Anunțuri

1 comentariu »

  1. […] Poemul din coşul de gunoi (varianta beta) Wed Nov 10, 2010 5:40 am Bucureştiul noaptea este o mangustă, scoate capul la pândă şi priveşte tot ce i se întâmplă în stomacul aurifer, femei elegante plutesc deasupra Ateneului cu pălăriile apretate, se rotesc, se rotesc prevestind întunericul până nu mai ştii dacă înălţarea asta în piaţa publică le face mai pescăruşi sau mai oameni, muzica curge prin vene ca […] […]

    Pingback de Poemul din coşul de gunoi (varianta beta) - Ziarul toateBlogurile.ro — 10 Noiembrie 2010 @ 06:06 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: