DozaDePoezie

14 Octombrie 2010

Iubirea mea

Filed under: Poezii — maskirovka @ 23:21
Tags: ,

când sunt cu tine păsările uită să mai zboare şi se prăbuşesc toate ameţite în părul meu, în clipa aia îmi cresc subit aripi şi ţin locul lor, ştii ce mi-a plăcut cel mai mult, atunci când ai scris că eu mă rotesc în jurul pieptului tău ca o pasăre care-şi caută cuibul, de aici mi-a venit ideea

când sunt cu tine toate trenurile se opresc, nicio destinaţie nu mai există pe hartă, toate drumurile duc într-un singur loc, în ventriculul tău drept, unde stau şi luminez mereu, zi sau noapte ca o sursă interminabilă de energie nepământeană

când sunt cu tine Dunărea se opreşte, pescarii nu înţeleg şi încep să se uite ba la ceas, ba pe cer, poate este vreo eclipsă sau poate vine vreun cataclism, dar nu-i nimic din toate astea, pur şi simplu noi doi ne ţinem de mână pe faleză

când sunt cu tine, asta nu ar mai trebuie să spun, dar cred că ţii minte că în seara aia de sfârşit de august Luna se oprise în dreptul mesei noastre, eu care nu mâncam pizza, dar cu tine pizza e cea mai bună mâncare, ospătarul a vrut să tragă draperia şi i-am spus pentru aşa spectacol unic trebuie să plăteşti scump, aşa că mai lasă-ne la masă, peştii veneau lângă vas, nu-i vedeam, dar le simţeam prezenta, doreau şi ei să ne vadă

când sunt cu tine câinii vagabonzi de pe stradă se transformă în nişte miei blânzi, pe care-ţi vine să îi mângâi şi să-i iei acasă

când sunt cu tine portocalele nu mai au preţ, sunt aproape gratis, vânzătoarea ne privea cumva pieziş, ce iubire se ascunde în punga albastră de plastic, avea să afle abia spre seară când brusc avea revelaţia că ne ştia de undeva, ne mai văzuse sau pur şi simplu citise despre noi în cărţile din copilărie, cam aşa arăta iubirea, perechea de mâini de la care primise banii

când sunt cu tine microbuzele mă aşteaptă, toată lumea îmi face loc, îmi da apă, mâncare de drum, eu trebuie doar să stau cuminte câteva ore şi să fiu cu tine

când sunt cu tine trecătorii ne protejează, pensionarii se ridică de pe banci, în tramvai găsim loc şi toată lumea pune mâna stupefiată la gură, ceva de genul, şşşşşşşş – acum trece iubirea, faceţi loc, aplecaţi-vă, rugaţi-vă să vă treacă pragul şi tot aşa

când sunt cu tine, devin fetiţa cu cozi, ştii că eşti bărbatul pentru care pentru prima dată mi-am făcut cozi şi asta pentru că doream cel mai mult să stau lipită de tine ca de un părinte care-mi duce ghiozdanul la şcoală

când sunt cu tine, sângele se opreşte, se întoarce din drum şi o ia razna spre tine, nu contează ce munţi, mări are de trecut, important este că se albeşte ca o foaiă albă pe care tu să scrii la infinit, dar la infinit, auzi, la infinit

când sunt cu tine, sunt altă femeie, eu nu mai mă cunosc, sunt în mâna ta femeia pe care vrei să o modelezi, îmi pui nas, buze, îmi aranjezi părul, ca la un om de zăpadă, apoi te uiţi la mine cu uimire, Doamne ce am putut să fac, eşti un fel de Dumnezeu care-mi face mâini, picioare, pielea e mai fină când sunt cu tine

când sunt cu tine, toţi pereţii tac şi nu pentru că de obicei nu ar tăcea, pentru că sincer, asta e meseria de perete, să tacă, dar ei tac acum pătrunşi de un sentiment ascuţit, devoraţi la maxim de iubire, transpiră odată cu noi, fac parte din noi, de aceea tăcerea lor este un fel de mare numai a noastră unde ne cufundăm

când sunt cu tine, muzica tace, nicio coardă şi niciun instrument nu mai vibrează, muzica vine de undeva din noi, la început timid, apoi cu paşi repezi, muzica noastră, e numai a noastră, nu se va găsi pe niciun CD sau pe youtube, pentru că sincer, nu este înregistrabilă

când sunt cu tine şi muzele tac, zeii îşi dau coate când apari tu, şi-şi spun,
uite-l a sărutat-o din nou, ce ne facem, trebuie să schimbăm miturile despre iubire, trebuie să schimbăm oracolul de la Delfi, să modificăm picăturile de ploaie, până şi lumina e mai firavă

când sunt cu tine, când mă iei de mână, simt cum carnea ta intră-n a mea, brusc, ca o tăietură de vene, dar nu simt nimic, nu mă doare, e ca un lacăt care-şi găseşte cheia

când sunt cu tine, chiar dacă mor, nu simt, şi poate am murit de multe ori dar nu am ştiut, ai avut tu grijă să pui flori, să sapi mormântul – care nu era în alt loc decât în inima ta

când sunt cu tine palma ta se face căuş şi eu vin ca o căprioară însetată alergând prin toată pădurea să beau din palma ta, niciun izvor nu are gustul hematiilor tale, da, ştiu, sunt destul de morbidă când e vorba de tine din simplu motiv că nu accept să-ţi verşi sângele aşa pe unde apuci ci doar să-l înlocuieşti cu al meu

când sunt cu tine, o să râzi, eşti perfuzia ideală care mă hrăneşte cu cele mai bune vitamine şi cele mai mari palate se află între costele tale, aici stau şi dorm pe mătusuri, am smochine, curmale, uleiuri de preţ aduse de departe

când sunt cu tine stau ascunsă în pielea ta ca sub o streaşină luminoasă

când sunt cu tine nu prea vorbesc, ai observat, eu nu vorbesc prea mult când sunt cu tine, simpla ta prezenţă face cât o mie de cuvinte, dialogăm prin gesturi, priviri, nu avem nevoie de limbaj, avem însă un limbaj aparte, unul tactil, ne înţelegem după forma Lunii, ştim că dacă e plină trebuie să scoatem aparatele foto, dacă e felie de pepene, trebuie să o tăiem şi să sorbim până se face dimineaţă

când sunt cu tine lama de ras nu mai taie, eu încep să aleg cu grijă dintre stânci un cremene care va ţine loc de orice tăiş, nu pentru că ai avea nevoie de ceva ascuţit ci pur şi simplu trebuie să ştim că avem la îndemână ceva care paote despica iubirea în două bucăţi rupte de restul lumii

când sunt cu tine capăt un alt nume, tu mă strigi altfel, părinţii nu mai mă recunosc, nici sora, de vecini nu mai spun, este ceva echivalentul unei privelişti lăuntrice

când sunt cu tine între noi doi se naşte un pod, dar nu din acela invizibil, este un fir puternic care ţine două ancore, nu doar una

când sunt cu tine cerul nu mai este albastru ci capată o culoare anume, trebuie să mă uit în dicţionar, dar sigur nu am să găsesc, mai bine inventez una pentru că oxigenul face lumea să se disepeze în idei, culorile devin idei, şi atunci cerul poate lua orice formă nu doar culoare, bunăoară, cerul nostru este un tavan translucid prin el vedem doar amintirile frumoase şi asta pe zi ce trece face universul nostru să fie într-o expasiune care nu poate fi găsită în manualele de astrofizică

când sunt cu tine nici mare nu este albastră, nici cuvintele măcar, prin noi trec secole cu viteza luminii, practic nu ne cunoaştem de ieri sau de câţiva ani, noi ne cunoaştem de când Atlas ducea în spate o lume şi jumătatea, jumătatea asta era a noastră

când sunt cu tine parbrizul nu se fărâmiţează ci este ca o rugăciune perpetuă care stă de pază, noi doi într-o colivie de lut, nu vrem nimic decât fluturi de doi metri care să stea pe covor, ţigări nu contează, sub plapumă e o lume unde ne ghicim în intestine

când sunt cu tine ne plimbăm ca simpli muritori cu tramvaiul, dar vatmanul se uită în oglinda retrovizoare şi simte că în spatele lui este un fel de paradox căruia nu-i găseşte numele, face un mic ocol, doar, doar poate reuşeşte să găsească ceva, dar în final râde surprins, spunându-şi în gând, sunt ei

când sunt cu tine gara pare un loc imaginar cu o mie de porţi, de aici venim, plecăm unul spre altul, călătorii aici poartă mereu haine de gală, bărbaţii au câte o garoafă roşie la buzunar, femeile evantaie, evantaie roşii, şi asta spune mult, noi suntem singurii care ne facem de cap şi oprim trenurile unde dorim, azi-nopate de exemplu, când m-ai trezit, eram deja incapabilă de o nouă capcană, tu râdeai, şi spuneai hai sus, urcă, începe o nouă zi

când sunt cu tine facem descoperiri epocale, eu înventez teoria primului sărut ca şi când ar fi ultimul, tu teoria ultimul sărut ca şi cum ar fi primul, nu trăim doar din buchiseala asta, pur şi simplu bâjbâim mereu unul după altul, iubirea este un întuneric atroce, ce bine că noi am descoperit sursa de lumină

când sunt cu tine ceasurile se opresc, nu mai îmi este foamne, uit că trebuie să spăl vasele, oraşul de cicatrici, norocul meu este că tu stai pe canapea şi mă priveşti îndelung, îndelung, îndelung, nici acum în clipa asta nu ai terminat de privit
LA MULŢI ANI IUBIREA MEA

Anunțuri

2 comentarii »

  1. […] Iubirea mea Thu Oct 14, 2010 23:21 pm când sunt cu tine păsările uită să mai zboare şi se prăbuşesc toate ameţite în părul meu, în clipa aia îmi cresc subit aripi şi ţin locul lor, ştii ce mi-a plăcut cel mai mult, atunci când ai scris că eu mă rotesc în jurul pieptului tău ca o pasăre care-şi caută cuibul, de aici […] […]

    Pingback de Iubirea mea - Ziarul toateBlogurile.ro — 15 Octombrie 2010 @ 00:20 | Răspunde

  2. Copleşitor.

    Comentariu de Dulce Deea — 19 Octombrie 2010 @ 11:54 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: