DozaDePoezie

25 Septembrie 2010

Efecte secundare

Filed under: Dincolo de mine,Fotopoeme — maskirovka @ 05:50

am în stomac un gol imens, dar de data asta este altfel. am plecat pe stradă, aşa nebuneşte, la întâmplare, să mă plimb prin parc, să ies cumva din casă, din mine şi mai ales din el. trecătorii mă priveau miraţi, la început nu am luat în seamă, apoi din ce în ce lumea se strângea în jurul meu, eu mă uitam pe haine, poate aveam vreo pată, poate vreun sărut de la tine se lipise de fruntea mea şi cine ştie ce îmi crescuse acolo, dar, nu, nu era vorba de aşa ceva. m-am aplecat puţin şi prin abdomen mi se vedea oraşul, cealaltă parte a oraşului, prin torace treceau tramvaie, copiii se duceau la şcoală, era un gol imens. iniţial am crezut că e vorba de o gropă de gunoi, gen Glina sentimentală, cu pescăruşii de rigoare şi bănci puse la uscat de atâtea întâlniri, din fericire era doar oraşul, oraşul tău. am fugit speriată, m-am aşezat pe iarbă în parc, o fetiţă a venit şi se uita la mine destul de banal, dar cu o curiozitate ce m-a făcut să tresar. apoi a plecat, chemând şi alţi copii: „E Tom şi Jerry”, „E Tom şi Jerry”. am plecat, transpirasem, m-am urcat repede în 783, autobuzul fără destinaţie şi destin derizoriu. controlorul mi-a făcut semn cu ochiul, indiciu că ştie că nu am bilet. şi nu aveam. m-a lăsat în pace. nu ştiu unde am coborât, dar am coborât cu gândul că se va face noapte mai repede şi voi ajunge acasă liniştită. pfuu, dar pe măsură ce se întunca în mine lumina ceva. dacă aş fi avut o haină mai groasă poate nu se vedea, sau măcar lumina se estompa, se pierdea prin vene, mai curgea în canalizare. ce s-a întâmplat apoi nu mai ştiu, unde am adormit nu mai contează. dimineaţa am dus mâna uşor pe abdomen, aveam piele, dacă apăsam simţeam că mă doare, deci, aveam şi carne. cerşetorul de lângă mine se ridică somnoros uitându-se la stomacul meu şi spune plictisit: „Este doar 6, hai să mai dormim”. ideea ştii care este cu toate elucubraţiile astea, că toată lumea vede în mine ce are nevoie, fetiţa vede benzi desenate, cerşetorul ceas, tu un derdeluş unde poţi aluneca în voie.

în fotografie nu sunt nici ţigări, nici mărgele, este o iluzie optică care reflectă o stare, o anomalie a sângelui, un fel de leucemie a iubirii.

Anunțuri

2 comentarii »

  1. maskirova, esti fantastica!

    Comentariu de Maria — 26 Septembrie 2010 @ 08:18 | Răspunde

  2. 🙂

    Comentariu de maskirovka — 27 Septembrie 2010 @ 06:58 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: