DozaDePoezie

3 Martie 2010

Cărţi de top

Filed under: Cărti — maskirovka @ 06:48
Tags: , , ,

Cititorul, Bernhard Schlink, Editura Polirom, 2009.
Bestseller international, tradus in aproape 40 de tari si distins cu prestigioase premii literare. Roman ecranizat in regia lui Stephen Daldry si avindu-l ca producator pe Anthony Minghella, cu Ralph Fiennes si Kate Winslet in rolurile principale. Filmul a obtinut cite cinci nominalizari la Oscar si, respectiv, la premiile BAFTA si este cistigatorul unui Glob de Aur.
Cititorul este povestea unei iubiri mai putin obisnuite: aceea dintre adolescentul Michael Berg, fiul unui conferentiar la facultatea de filosofie ostracizat din pricina insistentei de a preda ginditori ce contraziceau ideologia nazista, si taxatoarea de tramvai Hanna Schmitz, cu douazeci de ani mai in virsta, care este gata de orice sacrificiu pentru a ascunde un secret rusinos. Mai mult decit o initiere erotica, aceasta relatie devine modalitatea privilegiata de investigare si asumare a trecutului politic al unei intregi natiuni; judecata si condamnata pentru faptele comise in calitate de supraveghetoare intr un lagar pentru femei din apropierea Cracoviei, Hanna influenteaza profund modul in care Michael ajunge sa resimta responsabilitatea si vina, transformind evenimentul istoric in realitate traita.

Îndrgăgostită de un masai, Corinne Hofmann, Editura All, 2007.
O poveste de viata si de dragoste in indepartata Kenya. Atunci cand pune pentru prima data piciorul pe pamant african, Corinne Hofmann nu banuieste ca viata ei va lua o turnura decisiva. Venita in Kenya pentru a-si petrece concediul, Corinne descopera la varsta de 27 de ani o dimensiune cu totul noua a dragostei. Este suficienta privirea patrunzatoare a razboinicului-masai Lketinga, pentru ca ea sa renunte, impotriva oricarei ratiuni, la viata ei din Elvetia: la prietenul ei, la cultura sa, la afacerile profitabile. In cateva luni, Corinne isi desprinde ancorele din Europa, pentru a se aventura intr-o lume noua. Se muta in mijlocul salbaticiei, in patria tribului Samburu, langa marea ei dragoste africana, unde cunoaste atat „raiul”, cat si „iadul”.Traieste ani plini de aventura, ani de dragoste, dar si de renuntari si probleme fara sfarsit: o comunicare anevoioasa, un mod de viata neobisnuit si o ierarhie sociala cu totul alta. Bolile care ii ameninta viata, foametea, comportamentul lui Lketinga dominat de o gelozie exagerata si conflictele culturale, care nu mai puteau fi mascate, fac in cele din urma imposibila viata de cuplu a celor doi. Dupa patru ani de convietuire, dragostea lor este definitiv distrusa. Corinne Hofmann s-a nascut in anul 1960 la Thurgau (Elvetia), ca fiica a unei mame frantuzoaice si a unui tata german. La 21 de ani isi incepe propria afacere cu un magazin de haine second-hand si rochii de mireasa. In anul 1986 isi petrece concediul in Kenya, unde il cunoaste pe Lketinga, un razboinic-masai, de care se indragosteste la prima vedere. Doi ani mai tarziu cei doi se casatoresc si au o fiica. Timp de patru ani, Corinne traieste in Kenya alaturi de sotul ei. Corinne Hofmann ne impartaseste fara constrangeri, intr-un mod plastic si patrunzator, experienta sa kenyana. Corinne paraseste Kenya impreuna cu fiica lor si nu se mai intoarce. Daca doriti sa ii scrieti autoarei (in limba germana sau engleza) intrati pe site-ul www.massai.chDaca ti-a placut Indragostita de un masai citeste acum Anticarul din Kabul! (http://www.all.ro/detail.asp?idtitlu=3756)

De ce iubim femeile, Mircea Cărtărescu, Editura Humanitas, 2008.
E limpede ca adultii au nevoie de povesti. Numai ca zanele lor si-au scurtat rochiile, si-au taiat parul care le ajungea candva pana la calcaie si au invatat sa fie femei, ceea ce e mult mai complicat si periculos decat meseria de zana.
Un manunchi de istorii cu femei asadar, spuse simplu, captivant, de un povestas a carui viata seamana ca doua picaturi de apa cu cea a lui Mircea Cartarescu. In fiecare poveste e un sambure de neobisnuit care sta ascuns in carnea obisnuitului, in „ordinar” o samanta de extraordinar care da rod epic. Un omagiu (adesea in sensul cel mai concret, erotic al cuvantului) adus femeilor „pentru ca sunt femei”.
Intrebarile criticului: Cine spunea ca scriitorul roman a uitat sa povesteasca? Cine spunea ca e misogin?

Dragostea în vremea holerei, Gabriel Garcia Marquez, Editura Rao Books, 2008.
Dupa Romeo si Julieta, aceasta este cea mai frumoasa poveste de dragoste care s-a scris vreodata. (…) O sa fac nefericiti o multime de barbati, deoarece iubirea reprezinta totul aici. Acest barbat a facut, timp de 50 de ani, curte unei femei.“ • Scott Steindorff
„…Traisera destul impreuna ca sa-si dea seama ca dragostea era dragoste oricand si oriunde, dar cu atat mai intensa cu cat se apropia de moarte.“
In tinerete, Florentino Ariza si Fermina Daza traisera o pasionanta poveste de dragoste. Numai ca viata iti rezerva uneori surprize… La inceput, cand Florentino afla ca Fermina se va casatori cu un doctor bogat, simte ca viata lui s-a sfirsit. Desi isi gaseste echilibrul, bucurandu-se de succes in afaceri si nu numai… (cele 622 de relatii amoroase ar putea confirma acest lucru), dragostea lui pentru Fermina ramane la fel de puternica. Asa ca, dupa 50 de ani, 9 luni si 4 zile de despartire, Florentino isi reinnoieste declaratia de dragoste in fata femeii visurilor lui. I se va mai oferi, oare, sansa unui nou inceput?
Dragostea in vremea holerei, una dintre cele mai frumoase si mai tragice povesti de dragoste din literatura universala, a fost ecranizata in 2008, adaptarea pentru cinema a romanului fiind facuta de scenaristul Ron Harwoord, castigator al Premiului Oscar si al Globului de Aur.

Brida, de Paulo Coelho, Editura Humanitas, 2008.
O poveste emotionanta despre iubire, mister si curaj
„Brida”, a treia carte scrisa de Paulo Coelho dupa „Alchimistul”
Brida este o tanara care crede ca exista o punte intre vizibil si invizibil. In cautarile ei, intalneste un intelept care-o invata sa-si infranga temerile si o femeie care o invata sa danseze ascultand muzica tainica a lumii. Amandoi vad ca ea are un Dar, insa stiu ca acest Dar nu are valoare decat daca ea ajunge sa-l descopere de una singura.
„Marele talent al lui Paulo Coelho pare a fi usurinta cu care li se adreseaza tuturor in acelasi timp. El este un dascal indulgent si totodata plin de empatie. Acesta este secretul succesului extraordinar al autorului ale carui carti s-au vandut in 100 000 000 de exemplare in lumea intreaga.” (Dana Goodyear, „The New Yorker”)

Iubirea la imperfect, Camila Baresani, Editura Nemira, 2008.
Ce-i împinge pe doi necunoscuţi unul în braţele celuilalt? Şi mai ales ce îi poate ţine legaţi? Stefano, un italian senzual, cu un aer de „puşti îmbătrânit”, şi Galia, o frumoasă rusoaică, se întâlnesc într-un hotel elegant din Milano. Şi, ca într-o celebră povestire de Cehov, atât este de ajuns pentru a începe o iubire pasională. Curând devine o relaţie la distanţă între două fiinţe profunde şi contradictorii, pe care scriitoarea le filtrează prin lumina riguroasă a analizei interioare.
Premiu: Premiul “Forte Village – Montblanc Scrittore emergente dell’anno”, 2005

Leandrul alb, Janet Fitch, Editura Rao Books, 2007.
LEANDRUL ESTE UNEORI OTRAVITOR. CA SI DRAGOSTEA UNEI MAME
Astrid Magnussen este o fetita de 12 ani care locuieste in California cu mama ei, Ingrid, o poeta cu spiritul liber. intr-o zi, Ingrid se indragosteste de un barbat care ii fr�nge inima si ii distruge viata. Pentru a se razbuna, Ingrid il ucide cu otrava florii ei preferate: leandrul alb. Ea este trimisa la inchisoare pe viata, iar Astrid incepe peregrinarile prin nenumarate orfelinate. Timp de aproape un deceniu, ea cunoaste dragostea interzisa, religia, amenintarea mortii, drogurile, foametea si sentimentul de a fi iubita. in toti acesti ani, ea tine legatura cu mama ei prin scrisori. Si, in timp ce Ingrid ii insufla fiicei ei puterea de a supravietui, Astrid isi invata mama ce inseamna dragostea adevarata.
Extrem de emotionanta… de-a dreptul seducatoare.
Boston Globe
Cartea a fost tradusa in 24 de limbi, fiind ecranizata in 2002 de Warner Bros. Printre protagoniste se numara Michelle Pfeiffer si Renee Zellweger.

Iarna la Lisabona, Antonio Munoz Monila, Editura Leda, 2009.
Închipuiţi-vă un film alb-negru al anilor ‘40 sau poate ’60 sau ‘80 sau… nu contează foarte mult perioada, pentru că lumea creată de Antonio Muñoz Molina poate fi plasată aproape oriunde în timp, importantă este atmosfera.
Iarna la Lisabona este o poveste de dragoste obsesivă, ca o nesfârşită improvizaţie de jazz, care se ţese între San Sebastián, Madrid şi Lisabona. De altfel, jazzul chiar e prezent în carte şi impune ritmul schimbător în care e scrisă. Un pianist care se îndrăgosteşte de o femeie căsătorită, un tablou de Cézanne care dispare, un traficant de tablouri, urmăriri pe străzi întunecoase şi lucind a ploaie, baruri înecate în fum şi lumină difuză… din toate astea se compune istorisirea poveştii care te acaparează, pentru că simţi cum intri şi tu în atmosfera creată de Muñoz Molina.
Impresia de lume suspendată undeva într-un timp oarecare e dată şi de felul în care ne sunt spuse întâmplările. Există mai multe versiuni, mai multe voci, pe când unele întâmplări nici nu se ştie cum s-or fi petrecut în realitate, o recunoaşte chiar autorul-narator.
Personajele sunt minuţios construite, deşi mai mult conturate, ca un desen în creion. Artistul singuratic, femeia fatală, gangsterul enervat de discuţiile despre filme şi cărţi, pe care nu le înţelege… La fel e şi povestea de dragoste, care mai mult se insinuează, e mai degrabă închipuită, pentru că protagoniştii ei îndrăgesc mai mult ideea de iubire care se naşte între ei graţie sufletelor care caută un punct de sprijin şi nu iubirea ca atare.
Iar jazzul e prezent nu doar prin muzică în sine, nu doar prin pianistul erou principal, ci şi, cum spuneam, prin ritmul în care aflăm povestea, când lent, când alert, ca în romanele poliţiste, când sincopat, când şoptit. Până când lucrurile se aşează, se leagă, afli ce voiai să ştii, iar la final te simţi ca un spectator al unui film clasic, film noir, spun unii, aprinzi o ţigară, iei un pahar de gin şi ieşi pe balcon, încercând să îţi închipui oraşul obsesiv al lui Muñoz Molina: Lisabona.
Cartea are şi o ecranizare, din 1992, realizată cu participarea lui Dizzie Gilespie.
DORINA TĂTĂRAN, sursa: http://revistascriitorului.ro/iarna-la-lisabona-antonio-muoz-molina/

“În sonetele sale, Adrian Munteanu cultivă ardoarea erotică specifică acelui „dolce stil novo” despre care a vorbit Dante atunci când s-a referit la Guido Guinizzelli. El reuşeşte să menţină treaz interesul cititorului pentru un gen liric revizitat, astăzi, doar de cei mai curajoşi. Nu mă îndoiesc că virtuozitatea sa prozodică va stârni plăcerea îndrăgostiţilor şi nu numai a acestora.”
Marin Mincu
” Sonetele poetului Adrian Munteanu au multe alte calităţi pe lângă simpla stăpânire a meşteşugului şi a formei fixe. Sînt sonete moderne, de o manieră viguroasă şi acidă, autorul nesfiindu-se să apeleze, arghezian, la crudităţi de limbaj care dau propeţime formei clasice de sonet. Mai ales poemele cu temă erotică excelează în expresivitate şi, nu de puţine ori, într-o graţie feroce”.
Mircea Cărtărescu

Youssef Zeidan, AZAZEL, INGERUL RAULUI, trad., prefata si note de Dumitru Chican, Editura Trei, 2010.
Povestea tânărului Hypa – care merge la Alexandria să studieze medicina şi teologia şi devine călugăr creştin – se petrece în secolul al V-lea. Într-un cadru mai amplu, cartea descrie de fapt impunerea puterii şi religiei creştine în lume: un roman istoric ce punctează distrugerile şi cruzimile pe care le-au produs creştinii în încercarea lor de a se afirma, încercare soldată cu dărâmarea barbară a vestigiilor culturii romane.
«În acest roman, am descris omul prizonier în spatele barierelor ridicate de istorie şi ideologie, al tradiţiilor şi al fetişurilor etnice şi religioase care fac să se pervertească esenţa însăşi a naturii umane. Am vrut să aduc un plus de înţelegere asupra omului care se condamnă la autodistrugere, uitând că, înainte de a fi tradiţie, idee şi credinţă, el trebuie să rămână ceea ce este: om.»
«Azazel, îngerul răului», titlu încununat cu prestigiosul Premiu internaţional Booker pentru romanul arab. Apariţia cărţii a stârnit vehemente polemici, îndeosebi din partea cercurilor ortodoxiei orientale, care au văzut în această scriere literară o insultă la adresa creştinismului adusă de un autor musulman. Deşi s-a cerut interzicerea romanului în Egipt, el s-a bucurat de un interes major din partea cititorilor, devenind un bestseller.

Culoarea, de Rose Tremain, trad. Ovidiu Petrişor, Editura Leda, 2010.
Bucuresti- 09 Februarie 2010 – ,,O carte fabuloasă, plină de fantezie, profund emoţionantă, surprinzătoare, revigorantă şi plăcută.” – Independent
• Roman nominalizat la ORANGE PRIZE 2004
• Rose Tremain a fost distinsă cu PREMIUL ORANGE pentru DRUMUL SPRE CASĂ şi cu premiul WHITBREAD pentru MUZICĂ ŞI TĂCERE
La jumătatea secolului al XIX-lea, Joseph şi Harriet Blackstone emigrează din Norfolk în Noua Zeelandă în căutarea unor noi începuturi şi a prosperităţii. Dar greutăţile întâmpinate în apropierea orăşelului Christchurch ameninţă să îi distrugă chiar înainte să-şi înfiripe o nouă viaţă. Când Joseph găseşte aur într-un pârâu, devine fascinat şi obsedat de ,,culoare” — aşa cum este cunoscut acolo metalul — şi, părăsindu-şi familia şi ferma, porneşte către noile câmpuri aurifere de dincolo de Alpii Sudici, într-o sălbăticie a valorilor morale, unde mulţi alţii, seduşi de bogăţiile din adâncul pământului, se află într-o goană violentă către împlinirea propriilor destine.
Emoţionantă în unele locuri, cutremurătoare în altele, Culoarea este o carte ce vorbeşte despre căutarea imposibilului, despre încercarea de a sonda complexităţile iubirii şi a explora sacrificiile ce trebuie făcute în căutarea fericirii.
„Tremain este o povestitoare magnifică, cu o poveste fantastică de istorisit.” – Independent on Sunday
,, O scriitoare a cărei imaginaţie bogată şi supleţe a stilului transcend genul: Tremain este una dintre cele mai talentate autoare de limbă engleză.” – Daily Telegraph
,,Tremain a reuşit să producă propria ei bijuterie de aur.” – Scotsman

Ştefan Doru Dăncuş, Poveşti pentru Gabriela, Editura LIMES, 2009.

Antologia de poezie intitulată Omul decor, de Gelu Vlaşin, a fost nominalizată în topul de carte pe anul 2009 – „Cărţile Anului” – conform unui articol publicat in Evenimentul Zilei şi Infonews.
Sursa:
Gelu Vlaşin

sursa generala
librarie.net

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: