DozaDePoezie

16 ianuarie 2010

Locomotivă cu aburi

Filed under: Poezii,Scarabeu — maskirovka @ 07:12

mi-ar trebui un poet personal îmbrăcat în haine cu dungi
ca un paj la curtea regală, să facă tot felul de scamatorii
să meargă pe sfoară, să fie el însuşi sfoara
să arunce cu mingi colorate când îi fac semn
să înghită săbii şi să scoată flăcări pe nări
să fie când om, când animal cu pene de vultur
din cuşcă să cânte somnolenţa şi libertatea ei trunchiată
pielea să i se schimbe la foşnetul clopotului tras de mirese
să fie când alb, când negru, când o tablă de şah
când mort, când viu, când omul de grotă
globule albe, globule murdare
să se arunce de la etaj în toate direcţiile
să fie când apă şi să împing barca prin el
când nisip cu o mare cupolă de melc
uneori stomacul să-i fie plin de mâl
să bag mâna în el ca-ntr-o pălărie fermecată
să fie fratele meu, oraşul cu limbile de viespe
somnul inert, frigul, biciul şi pisica linguşitoare
să fie uterul şi locul de veci nesăpat
animalul de pradă şi cerbul cu solzi aurii
mi-ar trebui un poet personal îmbrăcat în haine de clovn
să stea între gratiile rugăciunii de seară
clocotind ca spuma de poezie după un Dumnezeu citadin
să scrijelească pereţii cu Luna de Ramadan
să-şi numere zilele până dă de gustul femeii frumoase
să nu bea apă şi nici de mâncare să nu ceară
să mănânce doar şobolani şi paiele pe care adoarme
să fie atât de sărac încât să-mi fure şi moartea de pe frânghie
să fie alfabetul amniotic, fotografia cu mama
să fumeze haşiş până când vede trenul de ora 9 cianozat
am nevoie de un poet personal să fie vitrina ambulantă
să nu aibă unghii şi să stea la fereastră
muşcând din oameni copilul cu un singur leagăn
peluza cu flori, amestecul de libelulă şi fiară ascunsă
să fie demon şi să aibă vedenii
să-l umple furnicile, să stea prin bordeluri
visând arbori negri cu plete de sticlă
să mărunţească zei ca pe o felie de pâine
vierme de mătase care lipăie foaia albă
păianjenul de pe turnul lui babel din care să ţes
scoici şi măcar un rai prematur
fartele meu geamăn să fie flămând şi bâlbâit
în jurul lui să roiască mulţi licurici
la căderea cuvintelor să meargă în vârful degetelor
ca şi când ar fi altă formă de viaţa

Reclame

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: