Dozadepoezie

30 mai 2011

Concursul de proză MARIN PREDA, 2011

Filed under: Concurs,Uncategorized — maskirovka @ 10:36

Concursul va avea două secţiuni: proză scurtă în manuscris-nepublicată şi reevaluarea critică a operei lui Marin Preda.

Concursul se adresează tinerilor prozatori şi critici literari care nu au debutat în volum şi nu au depăşit vârsta de 40 de ani.

Lucrările acestora sunt aşteptate până la data de 31 august pe adresa CJCPCT Teleorman, iar premierea va avea loc în data de 23 septembrie la Siliştea Gumeşti.

Câştigătorii celor două secţiuni ale concursului de proză vor pleca acasă cu premii în bani, cuprinse între 1000 şi 500 de lei, oferite de sponsori, dar şi cu perspective de publicare în cele mai cunoscute reviste literare din ţară.

SURSA

http://www.adevarul.ro/locale/alexandria/Alexandria-Concursul_de_proza_-_Marin_Preda-_se_reia_dupa_opt_ani_0_484151619.html

Pentru informaţii suplimentare vizitează:

http://www.ansamblulburnasul.ro/

E-mail:cjcpctteleorman@yahoo.com

Manuscrisele de proză scurtă trebuie să conțină un număr de 1-3 texte de proză scurtă, de maxim 20 de pagini în total. Manuscrisele de eseuri critice despre Marin Preda trebuie să conțină un număr de 1-2 eseuri critice, de maxim 10 pagini.

Manuscrisele, la secțiunea la care participați, se vor trimite în 5 exemplare, în sistem motto* și alături de un CD cu textele (pentru a facilita publicarea în revistă în eventualitatea unui premiu), pe adresa Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Teleorman, str. Ion Creangă, nr. 52-54, 140056 – municipiul Alexandria, județul Teleorman, cu menţiunea „pentru concurs”, până la data limită de 31 august 2011, data poștei.

La proză scurtă se vor acorda următoarele premii: Premiul „Marin Preda” şi Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (în valoare de 1000 lei), lucrările premiate urmând a fi publicate de Revista „Luceafărul de dimineaţă”; Premiul I (în valoare de 700 lei), Premiul al II-lea (în valoare de 600 lei) şi Premiul al III-lea (în valoare de 500 lei), care vor fi, de asemenea, acordate împreună cu premiile unor reviste literare sau de cultură, care urmează să publice ulterior prozele scurte premiate.

La eseuri se vor acorda: Premiul I (în valoare de 700 lei), Premiul al II-lea (în valoare de 600 lei) şi Premiul al III-lea (în valoare de 500 lei) acordate, și ele, împreună cu premiile unor reviste literare sau de cultură, care urmează să publice ulterior eseul premiat.

Relații suplimentare
tel. 0347-804.482

28 octombrie 2010

Intimate 1and2

Filed under: Dincolo de mine,Poezii,Uncategorized — maskirovka @ 06:30
Tags: ,

1and1

zbor
zbor
cuvintele clipocesc ca nişte broaşte râiose
tu nu ai habar că aşa se întâmplă de fiecare dată când adormi mai devreme
cineva stă la pândă lângă tine, îşi schimbă pielea, numele
zoom
zoom
un ochi cât casa, o lantrenă şi o pisică speriată fuge pe hol
hol
hol
lumina se stinge, nimeni nu mai ia liftul
toţi oamenii se arucă de la etaj
pe rând
pe rând
sunt cânt el
cânt tu
eu nu mai ştiu pe unde m-am ascuns
prin el, prin tine
trec trenuri, trenuri de marfă
şinele se fac aţă

2and2

ştii cum e când se supără un poem pe mine?
pur şi simplu fuge de-acasă doar cu cămaşa pe el
se duce singur, singur
nu se uită la nimic în urmă
cu raniţa grea ca un soldat trist
asta e nedezliptă
ca un badaj peste miocard
îşi cauta mama, dincolo de râu
este o casă
dincolo de râu este o casă
poarta este deschisă
intră şi începe să caute o zi mai norocoasă

3 martie 2010

Concurs lunar de proză scurtă

Filed under: Uncategorized — maskirovka @ 03:24
Tags: ,

REVISTA SCRIITORULUI PROPUNE:
Iată, ne-am hotărât să facem şi acest pas, adică să ne asumăm publicarea de scurte povestiri în revistascriitorului.ro.

Începând din luna octombrie, vom publica o povestire pe lună din cele pe care le veţi trimite pe adresa noastră de e-mail. Fiecare povestire publicată va fi plătită cu 100 de euro.

Am ales să publicăm o singură povestire pe lună pentru că deocamdată atât putem plăti.

Am ales să plătim, spre deosebire de unele edituri, reviste, siteuri, din două motive. Primul, ca să avem content de calitate. Al doilea, pentru a răspândi în România ideea că cine scrie literatură trebuie plătit (nu doar publicat) pentru a fi încurajat.

Acesta este doar un început. Ne dorim ca în viitor să ajungem cu ajutorul sponsorilor la 2-3 povestiri publicate pe lună, plătite mai generos. Împreuna putem reuşi treaba asta.

Povestea care va fi publicată lunar va fi aleasă de Bedros Horasangian (scriitor) Mihai Radu, Silviu Toma (revista scriitorului), Dragos C Butuzea (chestii livresti).

Aşteptăm povestirile voastre pe adresa office@revistascriitorului.ro.

Condiţii:

- se iau în calcul pentru publicare doar povestirile care nu depăşesc mai mult de 8 pagini A4 scrise cu font de 12 la un rînd şi diacritice.

- nu ne interesează povestirile care au mai fost publicate în alte reviste (online sau nu) sau cele care au cîştigat concursuri de creaţie. Punem această condiţie pentru că principalul scop al rubricii noastre este stimularea scrisului.

- povestirile trimise până pe data de 15 ale unei luni vor fi luate în calcul pentru publicare cu data de 1 a lunii următoare.

- fiecare concurent poate să trimită oricîte povestiri doreşte.

- publicăm orice gen de proză.

- povestirile trimise spre publicare la adresa office@revistascriitorului.ro vor putea fi folosite în materiale publicitare şi reclame, în orice tip de media, cu scopul de a face cunoscut prezentul concurs.

sursa

http://revistascriitorului.ro/publicam-povestiri/

12 februarie 2010

Poemul genial

Filed under: Poezii,Uncategorized — maskirovka @ 17:52
Tags: , , ,

tot vreau de câteva luni să scriu dracu odată poemul genial
fără gratii, să se intre gratis în el şi nu pe uşile din dos
să ne spălăm picioarele, sângele, cam tot ce ne doare
nimeni să nu se simtă
îngrădit
încercuit
împotmolit
să dăm voie animalului necunoscut din noi
să iasă, să fie liber, să vină când vrea
fără bilet de voie, fără bani
este prima oară când îmi trece pragul
gurile rele spun să stau chircită
de câte ori intră îl simt ca o lamă zimţată
lumea fuge de acasă de frică
îmi desfac pielea
să-l pun înapoi
mă adun
de pe la terasele unde toţi vorbesc de poemul genial
încui uşile
puneam lacăte strălucitore
câteva santinele de diamant
o bucată de inimă
cadavrul nopţii trecute
un tărâm cu spini şi bărci eşuate
stau cuminte şi îmi îmblânzesc oasele
să pot face cruce din ele
fugăresc lebăda morţii
şi iarna e pe ducă
şi iarna e pe ducă
animalul necunosut trece cu pumnalul înfipt în piept
nu mă ascund
nu mă ascund
merge aşa din om în om
ce poate să-mi facă
ce poate să-mi facă
ca să fii zeu am nevoie de mâini de poet
dă-mi-le te rog pe ale tale
până sâmbăta viitoare

4 februarie 2010

Începând de astăzi

Filed under: Uncategorized — maskirovka @ 14:17

M-am mutat aici:

dozadeiubire

Oricine este binevenit. Tema site-ului: texte despre iubire. Se pot folosi pseudonime. Pentru mai multe informaţii click aici:regulament

25 ianuarie 2010

Am premiul Scriitorilor Superiori. Ghici, cui l-am acordat?

Filed under: Uncategorized — maskirovka @ 12:54

Cele cinci îndatoriri ale premianţilor:
1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie sa dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali.
2. Fiecare S.S. trebuie sa isi creeze o legatura pe net la blogul (si autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul.
3. Fiecare S.S. trebuie sa isi prezinte premiul pe blog si sa adauge un link la acest post, care explica ce este cu premiul.
4. Fiecare S.S. care a castigat premiul este rugat sa viziteze acest post si sa isi adauge numele la Mr.Linky List, astfel incat sa existe o evidenta a fiecarui ins premiat.
5. Fiecare S.S. trebuie sa posteze aceste reguli pe blogul lui.

Iată premiile mele:

1. Mesmeea

Premiu pentru cea mai originală poezie, care iese din tiparele obişnuite. Poezia onirică cu care ne-a obişnuit Mesmeea dă dependenţă, când citeşti un poem este ca şi cum te-ai aşeza în fotoliu şi ai visa. Poezia este o călătorie abisală, dincolo de limite, dincolo de orice barieră. Mesmeea are curaj să disece tot şi să pună pe tavă, fie că ne place sau nu, disecarea asta seamănă cu moartea, poezie ei este o invocare a sinelui, mai mult decât o provocare, poezia ei deschide noi lumi, noi tărâmuri, în fiecare zi alt oraş, alt teritoriu de cucerit. Premiu nu doar pentru poezie ci şi pentru cea mi bună cronică de carte, unde la fel autoare dezveleşete rândurile, le lasă în soare, în ploaie să vadă tot ce se întămplă, apoi înveleşte iar, lasă cartea la dospit, până spuma ei devine esenţa cea mai pură din care extrăgând ne bucură şi pe noi, cititorii.
“când mor iubiții nu se întâmplă nimic în carnea deja uscată/ când moare dumnezeu nu are loc niciun scurtcircuit/dumnezeu e lipicios și umed oriunde și oricând ar muri/ o bucățică din el rămâne oricum între dinți/când moare un prieten lumina se golește de mațe/inima e o stafidă ficatul o felie de dovleac/ plămânii au spumă rozalie de căpșuni/în ascunzători scorburi conducte am stat cândva cu tine/ te-am auzit vorbind despre dragoste ca un surdo-mut/ erai urât și singur erai genial/ mâinile tale se învârteau ca niște lopățele în nisip/le bandajasem ca să nu se mai zbată/ dar tu vorbeai ca un megafon din carne macră/până când dragostea s-a preschimbat într-o ciroză fumurie/holbându-se la stelele strânse în sac/acum ești o fotografie lipită cu leucoplast/întunericul a ajuns până la tivul rochiei mele.

2. PrizadeHârtie

Premiu pentru poezia sensibilă, ruptă din singurătate parcă, pentru curajul de a scrie ce simte, pentru viscerele scose pe pat şi lăsate în voia sorţii sau în mâna iubitei. Un poet al apocalispei imediate, al cutremurului iminent, al vârtejului sau de ce nu al blestemului. Poezia pură născută la o masă de lemn, la o masă simplă, pe care cred că în afară de calculator şi pix nu stă nimic, o poezie pasională care sugrumă până şi zbaterea şi strigătul de ajutor. Nimic nu e la întâmplare, poezia are forma iubitei, a trupului ei, mereu o caută şi îi dă altă formă. Mereu alte stări de agregare, alte continente sub piele.
“Femeie /Nu te îndrăgosti niciodată de un poet/Vei rămâne fără nopţi/Fără andrele, fără placentă, fără mască de oxygen/Vei învăţa să bei sânge proaspăt dimineaţa din pahare subţiri de plastic/Să te dezbraci în mijlocul inimii lui/Şi cum să te laşi muşcată de fiecare sfârc repetând în neştire cele 10 porunci/O să adormi strânsă în braţele lui ca într-o cutie cu amphetamine/Îţi vor muri părinţii, fraţii, surorile, prietenii, dumnezeii/Vei rătăci singură prin scări de bloc, printre strofe sterpe/Cerşind, plângând, blestemând, fumând, implorând/O clipă de moarte, o clipă de neiubire/Vei presimţi orice cutremur/Orice furtună, orice bătaie din aripi/Vei găsi sticle cu scrisori de dragoste/Aduse de reflux în faţa uşii tale de bloc/Te vei bucura ca un copil când poştaşul/Îţi vă lasa un e-mail de la el, printre facturi şi spamuri/Vei fi blestemată ca o ibovnică ce a născut un vers monstruos
Un viitor genocid şi un volum în care nimeni nu ştie cum/Se moare din dragoste”

3. Cronici de film

Premiu pentru cea mai bună cronică de film, pentru cele mai multe detalii, pentru critica cea mai bună. Premiu, aşadar pentru îndemnul de a merge la cinematograf, pentru topul filmelor care trebuie să nu le ratăm în viaţă, pentru liniştea şi relaxarea la care ne îndemană vizionare.

4. FiD DeScribor

Premiu pentru poezia a cărei muzicalitate o arborezi ca un steag în bătaia vântului, adică simplu şi izvorâtă din inerţie. Poezia de aici are o anume curgere, un anume sunet, pe care îl simţi în vene ca un şuiet de erg. Un poet în căutarea altei anatomii.
“aș putea să inventez pentru asta mișcări/să port un corn sau o mască de câine/ să bat în tobe să mă îmbrac în fier în albastru în bărbat în femeie/să trec prin tunel să-mi rad tot părul să vorbesc cu vocea altcuiva/e vorba doar de protecție/se merge până la folii de plastic/de păstrarea bucuriei că pot să fiu la fel și aici și acolo/mereu/din când în când/e vorba de orice presimțire de orice așteptare de un zid permeabil prietenos cristalin/de înotul prin aer de luminozitate/În camera dinspre lac doarme un copil și nu ai cum să uiți asta/el știe de suprapunere de supraviețuire de singurele gesturi posibile/doar el mai aude ceva de atunci doar el mai vrea o soție de la trei ani/ne place zăpada”

5. Nicole Silade

Premiul pentru poezie, premiu pentru blog, pentru sinceritatea destăinuirii în faţa cititorilor, aceste sunt, aceasta este poza şi viaţa mea, este aici pe tavă inima mea, serviţi-vă din bunătatea mea, asta am simţit când am accesat prima oară blogul.
“nu ştiu dacă te voi mai vedea vreodată
dar sigur nu te voi mai vedea niciodată aşa frumoasă ca acum
nu ştiu dacă drumul acesta e un drum oarecare sau ultimul drum
dar aceasta trebuie să fie cea mai frumoasă stradă

pentru că eşti lângă mine pentru că îmi zâmbeşti mă însoţeşti
cu frumuseţea ta nemaiîntâlnită cu nepăsarea ta de oţel
faţă de timpul care într-o zi te va lua cu el
sau pe mine mă va lua de lângă tine”

20 decembrie 2009

20 decembrie

Filed under: Poezii,Uncategorized — maskirovka @ 06:08

m-am născut demult, aveam trup de peşte şi două vieţi
purtam la mine tot timpul bagheta magică
şi pe mama mea îndoliată
aşa îmi petreceam timpul
călătorind pe scările rulante
cu păpuşa stricată de mână
corabia din beţe de chibrit
mirosul de alge putrezite
acum sunt femeia opacă
prin mine nu trece nimic
nici lumina, nici tunelul
de la capătul mânii tale rebele
nu mai este frig
s-a mai încălzit în suburbia cuvintelor
am aici o casă şi-o mare foarte albastră
o cruce de lemn
pe care scriu dimineaţa un nume
şi seara îl şterg

15 octombrie 2009

Download me, piano piece

Filed under: Uncategorized — maskirovka @ 01:12

povestea noastră
începe într-o garsonieră de bloc vechi
cu scări înguste
încât mereu ne repetăm
cu aceeaşi precizie chirurgicală

un minut într-un lift
înghesuiţi
săraci şi sinceri
până la ultimul etaj

cel mai mult ne place să ne uităm
unul într-altul
să vedem secole barbare
pe sub roţi de maşini

ne place să ne privim fix
fără motiv
să luăm masa de prânz
în pat

să ieşim dimineaţa
în căutare de sensuri şi ţigări la bucată
nedormiţi
cu inimile mototolite şi părul ciufulit
răcoarea să curgă în urmă
ca o foaie A4 nescrisă

ne place să stăm
în colţul din coasta stângă
e mai mult spaţiu
şi parcă ferestre mai multe
aici amenajăm un drum de ţară
pe care alergăm cu braţele deschise

dar cel mai mult ne place
să ne strângem nimicurile
şi să le ascundem într-un seif
cuvintele altora să le aruncăm în coş
la rufe murdare

să ne împiedicăm
şi să cădem cu nasul într-un tort cu frişcă

iubirea
vine întotdeauna la ultimul etaj
când vecinii îşi beau cafeaua şi se bărbieresc
ne aprindem în loc de lumină
construim baricade
ne ucide de fiecare dată

nimeni nu aude nu vede nu ştie

click

Theme: Rubric. Bloguieşte pe WordPress.com.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.