sms

coastele strălucesc ca o capcană în aşteptarea unei surse de hrană, nici nu ai habar ce închisoare ca un câmp deschis ţi-am pregătit, tu fericit-copil care a primit bomboane, baţi din palme şi intri de bună voie în castelul fără ieşire

sms 2.46

iubirea nu se transmite nici prin cordonul ombilical, nici prin bluetooth, pielea mea este un târg de vechituri, aici poţi găsi toate nimicurile

Exuvia zilei

uneori te pierd bucată cu bucată/ azi o tâmplă/ mâine un picior/ precum faleza de la Costineşti/ dispari puţin câte puţin/ cândva îmi voi aminti de tine aşa cum îmi amintesc fluturii din copilărie/ cu o inocenţă care produce mult zgomot

sms

dimineaţa nu mă laşi să privesc pe fereastră/ “ce-ţi trebuie ţie aer curat/ briza vine din mine”/ spui tu/ în timp ce-mi iei mâna şi o duci la inimă/ în stradă îngerii potcoviţi fac o linişte asurzitoare/ închid tâmplele ca pe nişte ferestre obosite/ parcă te văd şi mai bine

sms

trupul meu începe deodată cu tine/ când intri în cameră îmi cresc picioarele/ mâinile/ capul/ ochii/ şi tot aşa/ până când te aşezi pe marginea patului trupul meu e gata/ de fiecare dată pielea mea nouă flutură ca o velă pe spatele tău

Apterix

nu sunt mai înaltă de 1,65/ am aripile atrofiate încă de la naştere/ crescute cumva în povestea fetiţei care am fost/ nu am nici claviculă de care în mod firesc s-ar putea coase măcar o zbatere artificială/ mă hrănesc din larva ta/ şi duc o viaţă nocturnă prin oraşul acesta camuflat de liane

sms

pielea ta este un adăpost/ aici mi-am adus hrană/ tuburi cu oxigen/ pe mama/ câteva amintiri de când eram mică şi purtam breton/ răspunsul la tot ce am căutat e aici/ trebuie doar să merg desculţă

sms

când mă întind pe pieptul tău este ca şi cum m-aş întinde pe o foaie albă/ niciodată nu ştiu ce mi se va întâmpla/ totul este la fel de alb/ la fel de adânc/ mereu găsesc ceva nou de făcut/ ceva nou de ascuns

SMS

ştii ce se întâmplă după ce mă despart de tine? aripile mi se pliază pe lângă corp/ apare o o pânză de jur împrejur/ un fel de cocun/ nu mai mă interesează în ce an suntem/ nu-mi mai recunosc părinţii/ adresa/ stau nemişcată/ stau nemişcată

SMS

Limita mea eşti tu, cel mai înalt vârf cucerit, uneori aerul este rarefiat, dar am învăţat să trăiesc nu doar cu oxigen ci cu un element chimic mult mai rar, găsibil doar în respiraţia ta.

SMS

Am să desenez cu pixul albastru o uşă pe pieptul tău. Şi ştii de ce? Prin lemnul ei trece lumina.