Cam aşa stau lucrurile cu iubirea şi ura

când te iubesc, da, mă poţi ucide, cad la pământ imediat, fiecare celulă e vulnerabilă, mă poţi zdrobi între palme ca pe un fulg de zăpadă, în secunda următoare nu mai sunt, te uiţi în jur şi gata ai terminat treaba, te duci să cumperi flori de înmormântare, nimic nu mă poate reface, când te iubesc, mă omori pe mine cu toată fiinţa mea, toate persoanele de la fetiţa cu fundiţe în păr pregătită de grădiniţă pâna la femeia de pe peron, omori tot, toate etapele mele, nimic nu rămâne. când te urăsc, sunt altcineva, nu am de-a face cu tine, practic nu te cunosc, sunt exact ca o căprioară în captivitate care-şi respinge fătul fără remuşcări, tu omori pe altcineva nu pe mine, cânt te urăsc planez deasupra ta şi mă uit cum mă ameninţi fără să fac nimic rău mă omori “paranoico, dacă mă înşeli vei suferi toată viaţa”, “paranoico nu ieşi la cafea fără să-mi ceri mie voie pentru că te înşel şi-ţi trimit poze să mori de inimă”, “paranoico îmi deschid contul pe facebook şi agăţ femei”, “paranoico dacă nu-mi traduci caut alta, nicio grijă”, eu zbor şi râd şi zic “ce tâmpit”, cum mai dă din mâini, din picioare, ăsta se pune cu păsările! Ha-Ha.