Este un tip de penitenciar
Nimeni nu știe ce se petrece în mine
Dincolo de pielea mea mor oameni
Se gazează amintirile schiloade care nu mai folosesc la nimic
Sunt privată de libertate în propriul corp
Parcă aș fi mama care urmează să mă nască
Și se chinuie, se chinuie în durerile nașterii
În mine este un lagăr de muncă corecțională
Am pe corp zone nepopulate
Siberii acute unde nimeni nu lasă urme în zăpadă
Pe acest câmp de tundră caut
Sap, dezgrop, mănânc mușchi și carne de caribou
Asta în zilele bune, alteori mă camuflez în albul foii
Și stau la pândă în acest tip de peniteciar
Căruia zilnic îi pun sârmă ghimpată
O cucuvea pe cercul meu polar șuieră poemul acesta obișnuit
E încă foarte frig, nimeni nu știe ce se petrece în mine
Cumva, doar tu, dincolo de piele mea
Trăiești
