Psalm 22

conurile sunt umede, ar fi trebuit să le pun lângă o sursă de căldură să se deschidă
le voi pune lângă inima ta, le voi pune lângă buzele tale
dimineața la micul dejun voi firimituri din pielea mea
lângă ceașca de cafea cu lapte vei găsi o figurină de hârtie mică, foarte mică
în care va fi scris un poem, un poem despre cum să ucizi o iubire
un tratat mai exact, despre cum să scoți din rădăcini femeia care te iubește
în timp ce vei desface figurina, poemul ți se va prelinge pe degete
ca o dulceață făcută din inima mea, o dată ce ai mușcat
și ai ingerat otrava sângele nu se mai curăță, antidotul este pe partea cealaltă
trebuie să muști din nou să-ți revii, te iubesc pentru că știi din oră în oră
știi ce pași fac, ce am cumpărat de mâncare pentru îngeri și ce am mai scris
te iubesc mai ales dimineața când te împiedici căutând țigările
te iubesc mai ales când faci pește prăjit și știe tot cartierul
te iubesc când îmi aduci de la piață semințe de floarea soarelui
te iubesc când mă pui să-ți recit poeme erotice
când bem vin fiert la barul acela fără camere de luat vederi
te iubesc când îmi cauți prin telefon numere de bărbați
ăsta cine e, șterge-l, nu ai tu ce vorbi cu el
dar cel mai mult te iubesc în gară când sângele ți se albește
un fel de frică și un fel de moarte apasă pe umerii tăi atunci
eu fac câteva poze, cu tine, cu valiza, dar moartea continuă să privească
trenul pleacă, sângele tău este alb și azi, iubirea ta un loc de veci
în care am intrat de vie și stau acolo indiferent cât pământ vei arunca peste mine
iubirea mea, iubirea mea… e un loc în care soarele răsare de două ori pe zi
voi scrie o carte despre moarte, tu vei scrie o carte cu o altă femeie
îngerii se vor usca și-i voi înșira pe ață, din când în când
Isus pe cruce spune ceva ce tu nu ai înțeles niciodată