Se înnoptează, iubirea mea

seara îşi linge rănile ca o pisică hăituită
se uită pieziş, nimeni n-o ajută
cirezile de îngeri se duc la culcuş
forfota inimii mele încetează şi ea
cu aceste cuvinte începe poemul
acesta trist, despuiat, iubirea mea
poemul acesta e nud şi fără cuvinte
este un privilegiu că-l poţi ţine în palmă
să-l mângâi, să-l duci la culcare ca pe un nou-născut
dar el moare, el moare aici pe pagina asta
chiar acum în timp ce scriu, el nu se naşte
el moare, poemul iese din mine
ca o fiinţă dospită gata să erupă
e limpede că merge pe contrasens
venind dintr-o lume cu gratii la gură
unde toată lumea tăcea, tăcea
doar eu scriam pe hârtie
acest poem trist, fără haine, iubirea mea