-De ce se sinucid femeile frumoase?

-De fapt nu este o sinucidere, mai degrabă o conversie, prin moarte nu se pierde calitatea vieţii, dimpotrivă, de aceea femeile frumoase se sinucid mai des, mai uşor, mai tinere, pentru că ele ştiu asta. Este ca şi cum în palmă ai ţine o monedă, capul şi pajura fiind viaţa şi moartea, uneori îţi este indiferent pe care parte cade banul atunci când îl arunci. Sucul digestiv devoră din interior, tristeţea este un astfel de acid care erodează. Toată bolboroseala sinuciderii se petrece în interior, dacă are a face cu factori exteriori rămâne de calculat, până la urmă sârma ghimpată este între pereţi. Ar trebui să fac o schemă, un tabel macro-micro cosmos să calculez eroarea. Dar moartea nu este o falsă reprezentare, atunci să spun „lipsa de concordanţă”. Aş vrea să ştiu dacă moartea înşeală aşteptările, dacă este acel ceva pe care îl aşteptăm şi găsim altceva în loc. Ştie cineva? Dar, să revin la femeile frumoase. Poezie este un act de sinucidere, pe foaia albă renunţi pentru o vreme prin a mai fi tu, construieşti lumi iluzorii, fabuloase, metode, diverse bărci, popoare, fandezi, înoţi, lupţi, faci ce doreşti într-o imponderabilitatea îngerească, în toate acestea există o mare pierdere şi un mare drum, de tot duci, te duci, până la urmă te trezeşti iar la birou, iar la cana de cafea…