Dozadepoezie

februarie 9, 2010

Concurs de poezie 14 februarie 2010

Înscris în: Concurs — maskirovka @ 11:50 AM
Tags: , ,

Concurs de poezie 14 februarie
DozadeIubire
Scopul concursului: cel mai frumos poem de dragoste.

Reguli:

1. Poate participa orice membru „DozadeIubire”.
2. Numele poemului trebuie să se numească obligatoriu ”Cel mai frumos poem de dragoste -14 februarie 2010”
3. Concurentul îşi va posta poemul cu acest titlu în pagina sa de comentarii pe blog, aşa cum face în mod obişnuit.
4. Votarea va avea loc în subsolul fiecări pagini de către orice alt membru al site-ului, cu replica ”votez”. Concurentul nu se poate vota pe el însuşi. Ceilalţi membri pot vota o singură dată.
5. Poemul câştigător va fi anunţat la data de 14 februarie 2010 şi va sta toată luna februarie pe pagina principală la rubrica „Texte de citit”, iar în ziua de 14 februarie poemul va sta pe pagnia principală într-o căsuţă specială imediat sub rubrica „comentarii publicate pe blog” (exact aici unde este acum postat concursul), va fi menţionat titlul poemului şi numele autorului.
6. Data limită 13 februarie 2010.
Succes!
DozadeIubire

februarie 8, 2010

There are people who hear you even you are silent

Înscris în: Poezii — maskirovka @ 10:09 AM

este un mod de a iubi
ascuns în spatele oaselor
cu impresia că eşti la tine acasă
că poţi face absolut ce doreşti
pun masa în mijlocul camerei
un picnic fără invitaţi
cu picioarele goale pe duşumea
nimeni nu aude cum trosneşte pardoseala
nici fumul cum se duce-n tavan
stau pe bordura asta care se deşiră
se deşiră
şi nu am habar
dacă am chef îmi colorez carnea-n graffiti
încep să joc în piese de teatru
chiar dacă nu sunt o foarte bună actriţă
voi citit doar sângele cum picură
la chiuveta din baie
a mai rămas de ieri petice de piele nescrise
sunt oameni care trec pe stradă şi aud cum mor
aş vrea să-i cunosc

februarie 6, 2010

Mergeam foarte repede

Înscris în: Poezii — maskirovka @ 10:29 AM
Tags:

atât de repede încât în spatele meu
rămâneau semne în asfalt
ca şi când ai trece cu sapa să mai faci un rând
să arunci cu seminţe la încolţit
numai că aici nu va creşte nimic
începusem să-mi caut prin buzunare
banii
pungă nu aveam
telefonul vibra
mănuşile le pierdusem
umbrela îmi căzuse într-un canal
era atât de murdară, încât am lăsat-o acolo
mă ploua, dar tot nu încolţea în mine nimic
la supermarket pe vitrină scria
„poezie proaspătă 2 lei Kg”
am crezut că nu văd bine
întreb mirată
„ce este cu anunţul?”
„care anunţ?”
„cel de pe geam!”
„nu e niciun anunţ, vi se pare, bate lumina aiurea.”
am cumpărat 1 kg de roşii, brânză feta
supă de ciuperci la plic
vreau să plătesc şi văd un afiş
„poezie proaspătă 2 lei Kg”
scria deasupra casei de marcat
„ce este cu anunţul?”
„care anunţ?”
„cel lipit aici!” şi pun degetul
„nu e niciun anunţ, vi se pare, este doar o oglindă.”
mă uitam în ea fix la fel ca în vitrină
m-am trezit brusc
îmi atingeam obrazul

februarie 4, 2010

Începând de astăzi

Înscris în: Uncategorized — maskirovka @ 2:17 PM

M-am mutat aici:

dozadeiubire

Oricine este binevenit. Tema site-ului: texte despre iubire. Se pot folosi pseudonime. Pentru mai multe informaţii click aici:regulament

februarie 2, 2010

Offroad

Înscris în: Poezii — maskirovka @ 2:12 PM

când sunt cu tine tălpile mi se lipesc de parchet
ca de o smoală ciudată, un fel de lipici heraclit
nu mai pot merge la baie, nu mai pot aprinde ţigara
stau înţepenită pe marginea patului
duc mâinile la cap, trec degetele prin păr
picioarele sunt bătute în cuie, le privesc ca pe un concept filosofic
aş putea iniţia o nouă religie, o nouă formă de viaţă
îmi scriu pe trup epitaful şi brusc ceva mişcă în mine
mă întorc pe toate părţile doar doar se opreşte
nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu
nu, este un copil, cum prematur gândeşti
dragă cititorule, nici măcar un poem, ăsta pâlpâie
se smiorcăie, dar acum simt înţepături, cuţite
ţeste zdropite de asfalt, inimi de maimuţă
decolorează cearceaful mototolit sub acest monolog
care nu este altceva decât trupul meu, nu te mira, aşadar
trupul meu este un monolog, un corp ceresc care stă la pervaz
destupă amintirile ca pe o mare uitată pe masă
de cu seara şi care a prins mucegai
sunt femeia ta, aşa cum sunt, cu trena morţii la vedere
singura şansă este ca tu să te trezeşti şi să-mi spui
„Iubita te poţi duce unde vrei”
atunci încep să mă dezmorţesc, să părăsesc încet patul
să-ţi aduc cana de cafea, sunt un mecanism ataşat la viaţa ta
un fel de extramemorie, o prelungire a nopţii în care ţi-ai întins
toate intestinele şi toate rugăciunile
un fel de biserică persoanlă cu antet personalizat
„acest loc sacru aparţine doar Lui, nu rupeţi tăcerea”
un fel de cadă unde speli singurătatea fără niciun detergent
aş putea ţine loc şi de mamă şi de placentă
şi de prăpastie şi de loc de veci
îmi pun hainele pe mal şi te aştept să ne bălăcim în noi înşine

februarie 1, 2010

Partea nevăzută

Înscris în: Fotopoeme — maskirovka @ 10:08 PM

ianuarie 26, 2010

Înscris în: Poezii — maskirovka @ 12:16 PM
Tags:

când mă trezesc dimineaţa ceva mişcă în mine
mă întorc pe toate părţile doar doar se opreşte
nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu
nu, este un copil, cum prematur gândeşti
dragă cititorule, nici măcar un poem, ăsta pâlpâie
se smiorcăie, dar acum simt înţepături, cuţite
ţeste zdropite de asfalt, inimi de maimuţă
decolorează cearceaful mototolit sub acest monolog
care nu este altceva decât trupul meu, nu te mira, aşadar
trupul meu este un monolog, un corp ceresc care stă la pervaz
destupă aminitirle ca pe o mare uitată pe masă
de cu seara şi care a prins mucegai
sunt femeia ta, aşa cum sunt, cu trena morţii la vedere

ianuarie 25, 2010

Am premiul Scriitorilor Superiori. Ghici, cui l-am acordat?

Înscris în: Uncategorized — maskirovka @ 12:54 PM

Cele cinci îndatoriri ale premianţilor:
1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie sa dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali.
2. Fiecare S.S. trebuie sa isi creeze o legatura pe net la blogul (si autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul.
3. Fiecare S.S. trebuie sa isi prezinte premiul pe blog si sa adauge un link la acest post, care explica ce este cu premiul.
4. Fiecare S.S. care a castigat premiul este rugat sa viziteze acest post si sa isi adauge numele la Mr.Linky List, astfel incat sa existe o evidenta a fiecarui ins premiat.
5. Fiecare S.S. trebuie sa posteze aceste reguli pe blogul lui.

Iată premiile mele:

1. Mesmeea

Premiu pentru cea mai originală poezie, care iese din tiparele obişnuite. Poezia onirică cu care ne-a obişnuit Mesmeea dă dependenţă, când citeşti un poem este ca şi cum te-ai aşeza în fotoliu şi ai visa. Poezia este o călătorie abisală, dincolo de limite, dincolo de orice barieră. Mesmeea are curaj să disece tot şi să pună pe tavă, fie că ne place sau nu, disecarea asta seamănă cu moartea, poezie ei este o invocare a sinelui, mai mult decât o provocare, poezia ei deschide noi lumi, noi tărâmuri, în fiecare zi alt oraş, alt teritoriu de cucerit. Premiu nu doar pentru poezie ci şi pentru cea mi bună cronică de carte, unde la fel autoare dezveleşete rândurile, le lasă în soare, în ploaie să vadă tot ce se întămplă, apoi înveleşte iar, lasă cartea la dospit, până spuma ei devine esenţa cea mai pură din care extrăgând ne bucură şi pe noi, cititorii.
“când mor iubiții nu se întâmplă nimic în carnea deja uscată/ când moare dumnezeu nu are loc niciun scurtcircuit/dumnezeu e lipicios și umed oriunde și oricând ar muri/ o bucățică din el rămâne oricum între dinți/când moare un prieten lumina se golește de mațe/inima e o stafidă ficatul o felie de dovleac/ plămânii au spumă rozalie de căpșuni/în ascunzători scorburi conducte am stat cândva cu tine/ te-am auzit vorbind despre dragoste ca un surdo-mut/ erai urât și singur erai genial/ mâinile tale se învârteau ca niște lopățele în nisip/le bandajasem ca să nu se mai zbată/ dar tu vorbeai ca un megafon din carne macră/până când dragostea s-a preschimbat într-o ciroză fumurie/holbându-se la stelele strânse în sac/acum ești o fotografie lipită cu leucoplast/întunericul a ajuns până la tivul rochiei mele.

2. PrizadeHârtie

Premiu pentru poezia sensibilă, ruptă din singurătate parcă, pentru curajul de a scrie ce simte, pentru viscerele scose pe pat şi lăsate în voia sorţii sau în mâna iubitei. Un poet al apocalispei imediate, al cutremurului iminent, al vârtejului sau de ce nu al blestemului. Poezia pură născută la o masă de lemn, la o masă simplă, pe care cred că în afară de calculator şi pix nu stă nimic, o poezie pasională care sugrumă până şi zbaterea şi strigătul de ajutor. Nimic nu e la întâmplare, poezia are forma iubitei, a trupului ei, mereu o caută şi îi dă altă formă. Mereu alte stări de agregare, alte continente sub piele.
“Femeie /Nu te îndrăgosti niciodată de un poet/Vei rămâne fără nopţi/Fără andrele, fără placentă, fără mască de oxygen/Vei învăţa să bei sânge proaspăt dimineaţa din pahare subţiri de plastic/Să te dezbraci în mijlocul inimii lui/Şi cum să te laşi muşcată de fiecare sfârc repetând în neştire cele 10 porunci/O să adormi strânsă în braţele lui ca într-o cutie cu amphetamine/Îţi vor muri părinţii, fraţii, surorile, prietenii, dumnezeii/Vei rătăci singură prin scări de bloc, printre strofe sterpe/Cerşind, plângând, blestemând, fumând, implorând/O clipă de moarte, o clipă de neiubire/Vei presimţi orice cutremur/Orice furtună, orice bătaie din aripi/Vei găsi sticle cu scrisori de dragoste/Aduse de reflux în faţa uşii tale de bloc/Te vei bucura ca un copil când poştaşul/Îţi vă lasa un e-mail de la el, printre facturi şi spamuri/Vei fi blestemată ca o ibovnică ce a născut un vers monstruos
Un viitor genocid şi un volum în care nimeni nu ştie cum/Se moare din dragoste”

3. Cronici de film

Premiu pentru cea mai bună cronică de film, pentru cele mai multe detalii, pentru critica cea mai bună. Premiu, aşadar pentru îndemnul de a merge la cinematograf, pentru topul filmelor care trebuie să nu le ratăm în viaţă, pentru liniştea şi relaxarea la care ne îndemană vizionare.

4. FiD DeScribor

Premiu pentru poezia a cărei muzicalitate o arborezi ca un steag în bătaia vântului, adică simplu şi izvorâtă din inerţie. Poezia de aici are o anume curgere, un anume sunet, pe care îl simţi în vene ca un şuiet de erg. Un poet în căutarea altei anatomii.
“aș putea să inventez pentru asta mișcări/să port un corn sau o mască de câine/ să bat în tobe să mă îmbrac în fier în albastru în bărbat în femeie/să trec prin tunel să-mi rad tot părul să vorbesc cu vocea altcuiva/e vorba doar de protecție/se merge până la folii de plastic/de păstrarea bucuriei că pot să fiu la fel și aici și acolo/mereu/din când în când/e vorba de orice presimțire de orice așteptare de un zid permeabil prietenos cristalin/de înotul prin aer de luminozitate/În camera dinspre lac doarme un copil și nu ai cum să uiți asta/el știe de suprapunere de supraviețuire de singurele gesturi posibile/doar el mai aude ceva de atunci doar el mai vrea o soție de la trei ani/ne place zăpada”

5. Nicole Silade

Premiul pentru poezie, premiu pentru blog, pentru sinceritatea destăinuirii în faţa cititorilor, aceste sunt, aceasta este poza şi viaţa mea, este aici pe tavă inima mea, serviţi-vă din bunătatea mea, asta am simţit când am accesat prima oară blogul.
“nu ştiu dacă te voi mai vedea vreodată
dar sigur nu te voi mai vedea niciodată aşa frumoasă ca acum
nu ştiu dacă drumul acesta e un drum oarecare sau ultimul drum
dar aceasta trebuie să fie cea mai frumoasă stradă

pentru că eşti lângă mine pentru că îmi zâmbeşti mă însoţeşti
cu frumuseţea ta nemaiîntâlnită cu nepăsarea ta de oţel
faţă de timpul care într-o zi te va lua cu el
sau pe mine mă va lua de lângă tine”

ianuarie 23, 2010

Apocalipsa II

Înscris în: Erotism, Poezii — maskirovka @ 1:08 PM
Tags:

dacă ştiam că voi merge cu intestinele într-o pungă de plastic
ca un înger abia scos din ou nu te-aş fi iubit

dacă ştiam că voi merge în căruţul cu rotile
fără nicio biserică în loc de cochilie nu te-aş fi iubit

dacă ştiam că-mi vei penetra cu limba
la maxim miocardul nu te-aş fi iubit

dacă ştiam că n-am să mai port în cârcă halucinanta
pâlpâitoarea pulbere de poezie nu te-aş fi iubit

dacă ştiam că nu-mi va mai creşte apocalipsa la gât
ca un şirag şerpuitor de furii nu te-aş fi iubit

dacă ştiam că voi merge pe jos mii de kilometri
prin continente barbare
prin pântecul mamei
prin peşteri fără ieşiri
luptându-mă cu fiare
şi mâncând rădăcini
şi dacă ştiam că n-am să mai fumeg atât de prelung
orgasmul cu nimeni altcineva
nu aş fi viermuit atâta uriaşă cădere la picioarele tale

ianuarie 21, 2010

Am cunoscut poetul

Înscris în: Poezii — maskirovka @ 4:51 PM
Tags:

era înalt şi subţire
ca un miez de vară pustie
cald şi încăpător
avea capul plecat
nu se uita la niciun semafor
călca în toate gropile
pe magheru era încă zi
îl stropeau maşinile
ducea cu el o sacoşă de plastic
o insulă tăcută
şi o mie de foi translucide
câţiva pereţi cu igrasie
din când în când
se oprea să-i cureţe
de rândul de piele în plus
când l-am întâlnit prima oară
fuma aprig şi transpira
un fel de lichid incoerent
mi-a spus din senin
„să nu te aştepţi la ceva extraordinar”
în ochi avea greieri
sub pleoape furnici
câteva stoluri de lilieci
orbitau în jurul inimii
asta se vedea de la o poştă
mă aştepta avid
cu moartea învelită într-un ziar
probabil de anul trecut
am băut cafeaua
l-am luat de mână
nu ştia unde-l duc
dar simţeam că în orice clipă
va expulza ceva extraordinar
ca pe un făt născut prematur
„eşti exact cum mă aşteptam să fii”
ai rochie neagră
trupul subţire
ca un miez de vară pustie
cald şi încăpător

Pagina următoare »

Bloguieşte pe WordPress.com.